DOLOMITA^Nou!                                                                       

Preţ: 12 lei/300g

Este un remediu universal, cu care se tratează, deopotrivă, solul, plantele, animalele şi oamenii. Fiind o rocă naturală foarte răspândită în Europa, tradiţia folosirii ei ca medicament se pierde în negura timpului, însă abia de curând cercetătorii au scos la lumină efectele sale benefice pentru întreţinerea sănătăţii.
Numele dolomitei vine de la un geolog francez, Déodat de Dolomieu, care a cercetat pentru prima oară această rocă sedimentară în Munţii Alpi, prin anul 1780. El a fost uimit de conţinutul extrem de ridicat de calciu şi magneziu al acestei roci, care era folosită de păstorii italieni deopotrivă pentru tratarea oamenilor şi animalelor. Savantul francez a făcut publice rezultatele studiilor sale despre piatra care, ulterior, avea să-i poarte numele. Aşa a început cariera de medicament a dolomitei.
Pentru prima oară, dolomita a atras atenţia agronomilor şi zootehniştilor. Agronomii au observat că plantele tratate cu dolomită absorb mai uşor apa şi nutrienţii din sol, sunt mai rezistente la boli şi, în plus, au un conţinut mai ridicat de minerale şi oligoelemente în fructele şi seminţele lor. Medicii veterinari, la rândul lor, au observat că dolomita face adevărate minuni atunci când este introdusă în hrana animalelor. Se pare că există o programare ancestrală la ierbivore şi carnivore, pentru a consuma această rocă. Ierbivorele tratate cu dolomită au un lapte cu 15% mai gras şi într-o cantitate mai mare, au mai puţine boli digestive şi ale oaselor. Câinii şi mâţele care consumă acest mineral cresc mai repede, nu au probleme de tipul rahitismului, ajung la dimensiuni mai mari şi au mai puţine tulburări digestive. Chiar şi solurile se vindecă atunci când le este administrată dolomită. Aplicată în zonele acide, puternic poluate cu pesticide sau sărăcite de agricultura iraţională, dolomita îmbunătăţeste rapid structura solului şi ajută la instalarea rapidă a plantelor care refac fertilitatea pământurilor.
Deşi foarte simplă în aparenţă, dolomita este o colecţie de minerale extrem de utile organismului uman. Există zeci de tipuri de dolomită, în funcţie de zona de provenienţă, dar toate conţin câteva minerale importante: calciul - care alcătuieşte structura de rezistenţă a corpului uman, magneziul - este vital pentru activitatea nervoasă, cardiacă şi potasiul - vital pentru sănătatea inimii, pentru normalizarea presiunii arteriale.
Pulberea de dolomită pură se administrează câte o jumătate de linguriţă la copii şi câte o linguriţă la adulţi, în doză zilnică unică. Se poate lua cu apă sau, mai bine, cu suc de portocale, care - datorită conţinutului său de acid citric - creşte de 1,5 până la 3 ori procentul de calciu şi magneziu asimilat de organism. O cură cu această pulbere este bine să nu depăşească 2 săptămâni, urmată de alte 2-3 săptămâni de pauză, necesare organismului pentru a metaboliza corect mineralele din rocă.

Tratamente interne
* Lipsa de calciu - doar 4-5 grame de dolomită asigură necesarul din acest element. Pentru o asimilare optimă a pulberii ca atare, ea va fi amestecată cu puţin suc de lămâie, înainte de administrare. Astfel este asigurată întreaga cantitate de calciu, atât de necesară organismului. În lipsa lui, apar simptome cum ar fi starea de oboseală generalizată, asociată cu irascibilitate şi cu dificultatea în controlul emoţiilor. În faze avansate ale lipsei de calciu, apare insomnia, scade capacitatea de efort, forţa musculară este diminuată şi apar frecvent cârceii (crampele musculare), iar starea de oboseală se instalează mult mai repede. Atunci când se cronicizează, lipsa de calciu are efecte mult mai grave: dantura se cariază rapid şi gingiile slăbesc, oasele îşi pierd din densitate şi devin mai fragile.
* Lipsa de magneziu - 4 grame de dolomită asigură necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. La fel ca şi în cazul calciului, asimilarea magneziului va fi mai bună dacă dolomita va fi luată cu suc de citrice sau alte sucuri de fructe acide. Magneziul este esenţial pentru echilibrul psihic, pentru combaterea stărilor de oboseală, dar şi pentru buna funcţionare a sistemului cardiovascular. În practică s-au obţinut rezultate foarte bune cu suplimentarea magneziului în caz de sindrom de oboseală cronică, anxietate, atacuri de panică, hipertensiune, artimie cardiacă, rezistenţă scăzută la efort fizic.
* Alcalinizarea urinii - dolomita este esenţială în tratamentul cistitelor, nefritelor, pielitelor etc. cu anti­biotice de sinteză sau chiar cu anumite plante, cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afine sau de merişor. De ce? Pentru că într-o urină cu pH prea acid, sub­stanţele antibiotice nu-şi pot exercita efectul antiinfecţios, în timp ce în cea cu reacţie bazică, efectul lor creşte exponenţial. Cea mai bună alcalinizare se face consumând un litru de suc de portocale pe zi, alături de 4g de dolomită. Sucul se porţionează în trei reprize, cu fiecare pahar de suc luându-se şi 1,5g din această rocă.
* Sarcina şi lactaţia - câte 3-6 grame de dolomită administrate în timpul sarcinii sunt un ajutor preţios atât pentru mămici, cât şi pentru făt. Calciul ajută la dezvoltarea normală a foetusului şi - foarte important - previne demineralizarea gravidei, care adesea se traduce prin deteriorarea danturii, fragilizarea unghiilor etc. Magneziul din dolomită ajută la ţinerea sub control a tensiunii arteriale, dar şi la menţinerea echilibrului emoţional şi a celui hormonal al viitoarei mame. În timpul lactaţiei, administrarea dolomitei ajută la menţinerea unui procent de grăsimi corespunzătoare a laptelui, previne înţărcarea prematură.
* Regimul de slăbire, regimul vegetarian şi raw-vegan - administrarea dolomitei este salvatoare în mai toate aceste regimuri de slăbire şi detoxifiere, pentru că marea majoritate a curelor privează organismul de minerale, în special de calciu, magneziu şi potasiu, provocând tulburări emoţionale. De exemplu, foamea viscerală, care ne face să abandonăm subit o cură, apare atunci când scade nivelul calciului şi magneziului, implicate în reglarea glicemiei, iar stările de slăbiciune şi ritmul neregulat al inimii sunt consecinţa scăderii magneziului şi potasiului. Apoi, stările de depresie sau anxietate care apar în anumite momente, la aproape toate persoanele care ţin o cură de slăbire, sunt adesea o consecinţă a scăderii nivelului magneziului şi al unor oligoelemente din sânge. De aceea, este foarte indicat ca atunci când începem o dietă, să pornim simultan şi o cură cu dolomită, din care să luăm câte 3-5 grame pe zi. Cea mai bună este dolomita pulbere pusă în sucuri acide, adică de citrice, mere, struguri şi pere. Pulberea se pune în paharul de suc, după care se amestecă bine şi apoi se lasă câteva minute să sedimenteze. Se bea şi, la sfârşit, se ia cu linguriţa dolomita rămasă pe fundul paharului.

Precauţii şi contraindicaţii 
Principala precauţie în ceea ce priveşte această rocă se referă la calitatea produsului. Vor fi consumate exclusiv varietăţile de dolomită pură, fără metale grele, care pot fi extrem de nocive pentru organism. În cazul când se depăşeşte de 5-6 ori doza zilnică de dolomită ori se fac cure mai lungi de două săptămâni, se pot produce tulburări la nivel renal. Practic, rinichii sunt obligaţi să excreteze tot mai mult calciu şi, la un moment dat, pot intra în colaps, apărând insuficienţa renală, cu consecinţe deosebit de grave.