CLORURA DE MAGNEZIU-cristaleNou!        

Preţ: 6 lei/200g

Compoziție: Clorură de magneziu hexahidrată (MgCl2x6H2O)

Unde se găseste: Sarea Nigri sau clorura de magneziu se găseste în cantități mari în apa de mare; de exemplu : Marea Mediterană conține 7.5g . per litru. Sarea de mare integrală (nespălată) conține cantități mari de clorură de magneziu, în formă coloidală , motiv pentru care este foarte recomandată utilizarea acesteia în bucătărie. 
Magneziul, este unul dintre mineralele cu care pământul este cel mai bogat, cca 2,3 % din scoarța terestră. Este un mineral esențial pentru menținerea echilibrelor biochimice ale corpului și, implicit, a sănătății întregului organism. Din cele 18 minerale , ce corpul nostru folosește pentru o bună funcționare a întregului său sistem, magneziul este cel mai important. Aproximativ 60% din magneziu se găseste la nivelul oaselor, restul fiind stocat la nivelul țesuturilor și organelor. Din ce în ce mai multă atenție este dată acestui mineral deoarece în urma cercetărilor recente s-a demonstrat importanța magneziului în funcționarea optimă a aparatului cardiovascular, a rinichilor și a mușchilor.
În natură, el nu se găsește în stadiul său pur, ci mereu combinat cu alte elemente chimice, cum ar fii carbonul, oxigenul, sulful, siliciul, clorul. Cele mai cunoscute în farmacologie sunt: oxidul de magneziu, ce este folosit ca antiacid pentru cei ce au aciditate la stomac, hidroxidul de magneziu ce este un laxativ, sulfatul de magneziu, numit și sare engleză, este un laxativ foarte eficient, clorura de magneziu.
Necesarul zilnic de Mg al organismului adult de cca 70 kg este în jur de 420mg, este o cantitate importantă, care în general, din dieta plină de preparate, semipreparate și fast-food, nu o putem asimila.

Rolul magneziului în organism:
• Magneziul este implicat în producerea de energie și în menținerea echilibrelor metabolice, fiind cunoscut faptul că acesta participă în organism la peste 300 de reacții biochimice pe post de catalizator.
• Participă la sinteza proteinelor și a acizilor nucleici.
• Magneziul joacă un rol extrem de important în relaxarea musculară, fiind astfel un mineral esențial pentru sportivii de performanță. De asemenea, magneziul este implicat în prevenirea crampelor și a spasmelor musculare.
• La nivel celular, magneziul este responsabil pentru funcționarea corectă a pompelor de sodiu și potasiu, influențând astfel în mod pozitiv influxurile electrice din organism.
• Studii recente în domeniul cardiologiei au demonstrat că magneziul este un mineral extrem de important pentru menținerea sănătății mușchiului cardiac.
•Pe lângă contribuția adusă funcției cardiace, magneziul joacă un rol important și în reducerea tensiunii arteriale, prin diminuarea constricției și a spasmului vascular, și nu în ultimul rând protejează vasele prin scăderea colesterolului din sânge, împiedicând formarea plăcilor de aterom.
•Este un mineral necesar pentru sinteză și secreția parathormonului (hormon implicat în homeostazia calciului și a fosforului cu menținerea în limite normale a raportului dintre aceștia).
• Magneziul este esențial pentru un sistem nervos sănătos și pentru reducerea impactului negativ al stresului zilnic asupra acestuia.
•Atenuează simptomele supărătoare ale sindromului premenstrual.
Interviu acordat de doctorul italian Raul Vergini ce ne vorbeşte despre această substanţă:

--“ Doctore, se pare că populaţia mai civilizată suferă de o lipsă de magneziu, care ar putea fii cauza?
“În 99% de cazuri motivul este insuficientă asimilare prin alimentaţie. Acest lucru este un rezultat al faptului că se tinde a nu se consuma alimente bogate în magneziu ( cum ar fii nucile, migdale, fasolea, cerealele integrale); a se consuma făină sau sare rafinată, reducând astfel din, acelea care în trecut , erau principalele două surse fundamentale de magneziu: pâinea şi sarea.
Ṣi în fine, cultura intensivă şi folosirea îngrăşămintelor chimice, au redus cantitativ magneziul din teren, drept urmare şi din produsele terenurilor respective; din care cauză legumele şi fructele de astăzi sunt numai în imagine aceleaşi cu cele de acum 50 sau 80 de ani în urmă.”
--Clorura de magneziu este foarte eficientă şi în uzul ei extern, de exemplu în dezinfectarea rănilor. Care este diferenţa între un dezinfectant normal şi soluţia de clorură de magneziu?
“Folosirea externă, a fost prima utilizare de către Delbet a clorurii de magneziu, la începutul anilor 90. El a propus o soluṭie de 1,2% pentru a spăla şi medica rănile. Cu sarea cristalizată de astăzi soluţia devine 1,65% (cca 65 gr la un litru de apă fiartă) . Această soluţie nu omoară ţesuturile cum fac anumite soluţii antiseptice, în schimb măreşte activitatea globulelor albe. Deci nu este un dezinfectant, în adevăratul sens al cuvîntului, pentru că nu omoară bacteriile prezente, dar pur şi simplu stimulează apărarea în zonele traumatizate facilitând cicatrizarea.”
--Aţi putea să ne povestiţi , în două cuvinte, experienţele doctorului Delbet în utilizarea clorurii de magneziu în tratarea bolilor mai importante, cum ar fi difteria ? Ṣi mai ales, răspunsul incredibil al Consiliului Academiei Medicilor când profesorul Delbet a propus terapia pe bazӑ de magneziu pentru a trata această maladie?
“În anul 1932 Doct.Neveu, a folosit în cazul difteriei, o soluţie de clorură de magneziu cu scopul de a reduce riscul alergic provocat de serul antidifteric ce l-ar fii folosit asupra unui pacient (deoarece Delbet a demonstrat că soluţia putea să reducă din alergii). Când, a două zii, fetiţa căreia îi administrase această soluţia, a constat cu stupoare că pacienta s-a însănătoşit complet. După acest caz a tratat alţi 5 pacienţi în lunile care au urmat, şi toţi se însănătoşiseră. În anii care au urmat, alţi 60 sunt tratați cu succes, fără a utiliza serul antidifteric. După aceste cazuri, publică într-o revistă medicală rezultatele de el obţinute şi, câţiva din colegii lui probează şi confirmă metoda lui, cu rezultate foarte bune. în 1943 Neveu îşi dă seama că pe lângă difterie se poate trata şi poliomelita, o altă boală ce făcea ravagii în acea perioadă. Atunci încearcă să oficializeze această metodă, prezentând-o Academiei de Medicină prin Delbet, ce era membru. Dar, Academia refuză ca Delbet sa facӑ comunicarea în numele lui Neveu, întrucât nu era membru, atunci Delbet o face în numele său, însă cu mii de scuze îi vine negată acţiunea. Cert e că, după un timp, Delbet reuşeşte să le prezinte metoda, dar nu va fi niciodată publicată şi răspândită de către Academie. După protestele sale, Academia răspunde că un nou tratament împotriva difteriei ar fi împiedicat vaccinările, a căror răspândire era în interesul lor .”
--MgCl2 se pare că este eficientă în multe boli, cum de medici nu îi cunosc utilizările?
“Deoarece, terapia cu clorură de magneziu nu este studiată în universitate şi nu este ilustrată în nici unul din textele de terapii medicale. Cu apariţia antibioticelor şi a vaccinărilor, această terapie, ce deja a avut multe obstacole în trecut, după cum am avut parte să vedem, este practic dispărută (sau mai bine zis a fost definitiv eliminată). Se preconiza, în mod naiv, că antibioticele şi vaccinurile ar fii tot ceea ce ne trebuia pentru a elimina bolile infective (de abia după multe decenii ne-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar aşa simple). Ṣi din alt punct de vedere, clorura de magneziu este o substanţă naturală, deci nu are nevoie de un brevet, ca rezultat, companile farmaceutice nu s-ar gândi niciodată să investească milioane de euro în a face cercetări pe o substanţă din care nu ar putea să obţină vre-un avantaj economic. Este puţin trist şi destinul vitaminelor, câteva dintre ele, care chiar ar fi avut mare potenţial preventiv şi terapeutic , nu au fost studiate, experimentate sau propagate mai mult decat trebuie, tocmai pentru acelaşi motiv.”

In anul 1915 prof. Pierre Delbet (medic chirurg la Paris) comunica colegilor săi rezultatele experimentelor sale, care aveau ca scop găsirea unei substanţe care ar putea mări protecţia organismul în faţă agresiunilor bacterice şi virale şi care în acelaşi timp să întărească sistemul imunitar. Această substanţă, MgCl2- clorură de magneziu, Delbet o prepara sub forma unei soluţii apoase. Delbet şi echipa sa au folosit-o cu succes în: inflamările de la nivelul gâtului, astm şi maladii alergice, răceli, bronhopneumonie, intoxicaţii alimentare, gastroenterită, abcese şi furunculi, febră, oreon. Delbet s-a concentrat şi în studiul raportului între Mg şi cancer; după multe experienţe clinice, ne lasă moştenire confirmarea că magneziul are o acţiune preventivă în ceea ce priveşte formarea tumorilor.
Pe de altă parte, afirmaţiile sale vin să fie confirmate de studii geologice, ce au stabilit existenţa relaţiei între cantitatea mică de magneziu din terenul unei anumite zone şi numărul de cazuri de cancer individuate în rândul populaţiei din zona respectivă.
Despre consumul MgCl2, sunt mulţi cei care au vorbit de-a lungul timpului; despre obţinerea unor rezultate neaşteptate, chiar şi cazuri în care s-au evitat operaţii inevitabile.
Doctori precum Delbet, Neveu, Martin du Theil, au obţinut rezultate pozitive în prevenirea îngroşării prostatei o dată cu vârstă înaintată, “mărind asimilarea de Mg” , scrie Delbet, “ se poate opri evoluţia hipertrofiei prostatice, chiar de multe ori dă înapoi de la un stadiu avansat cu o continuă asimilare a clorurii de magneziu.”
şi Părintele Beno J. Schorr raportează numeroase cazuri de îmbunătăţirea condiţiei prostatei în urma consumării de clorură de magneziu : “Un bătrân nu reuşea să urineze, o zi înainte de operaţia ce ar fii trebuit să o facă, i s-au administrat două doze de 3 grame de Clorură de Magneziu; începe imediat o ameliorare ... după trei săptămâni este vindecat, fără operaţie. “

Iata cateva din bolile tratate cu succes folosind Clorura de Magneziu: epilepsie, distrofie, scleroză, poliomielită, tumori, astm, bronșită cronică, bronhopulmonita, enfizema pulmonară, gripă, răgușeală, afectiuni ale aparatului gastrointestinal, boli cervicale, tensiuni neuro musculare, artrită, sciatică, dureri musculare, calcificări, osteoporoză, depresie, dureri de cap, febră, urticarie, tetan (chiar și în stadiul când pacientul este deja rigid), mușcături de viperă (a se spăla și rana), rabia, oreon, scarlatină, rubeola, pojar, alte boli ale copilăriei.

Nu există boală care să nu poată fi tratată cu Clorura de Magneziu, deoarece aceasta acționează asupra intestinului, și deci acționează direct asupra mucoasei intestinale inflamate, ajutând restabilirea Ph-lui intestinal, de la acid la alcalin; acest lucru ne demonstrează cum toate bolile pornesc de la o inflamare a aparatului GASTRO INTESTINAL.
Trebuie să ne amintim că orice alterare ale enzimelor, a florei microbiene, a Ph-lui digestiv și cel al mucoasei intestinale, influențează sănătatea noastră, nu numai la nivel intestinal dar și departe de acesta, în orice parte a organismului.
Clorura de Magneziu are puterea de a stimula sistemul imunitar. Stimularea sistemului imunitar este baza mecanismelor fiziologice naturale de aparare impotriva bolilor. Scopul principal este acela de a obține un tonus imunitar foarte puternic, în așa fel încât să realizăm o apărare generală în orice moment, indiferent de anotimp sau vârstӑ. Importanța Magneziului a fost pentru prea mult timp subevaluată.

Administrarea Clorurii de Magneziu – MgCl2
Pentru un consum continuu, recomandat după varsă de 40 de ani, pentru cei ce vor să prevină problemele ce se instaurează în mod normal cu înaintarea în vârstă; se administrează dimineaţă pe stomacul gol imediat ce v-aţi trezit 100 cm³ soluţie de concentatie 1,7%(17g la 1 litru de de apă plată).
Pentru tratament în cazuri mai grave se poate folosi soluţia de 20g la litru de apă, o doza de 50 cm³ o dată la 6 ore.
Se administrează întodeauna înainte de masă cu măcar 30 min, şi niciodată după masă, fiind o sare, interacţionează cu acidul gastric neutralizând aciditatea, încetinind digestia în cazul acelora care au probleme de digestie lentă.
La copii poate fi utilizată fără nici o problemă, combinată cu un suc proaspăt de fructe, în concentraţie mai slabă.
Nu are nici un fel de contraindicaţii; are doar un gust sălciu, amărui.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu