Nemuritorul Li Ching-Yuen

Unul dintre cele mai remarcabile cazuri de longevitate care au ajuns până în secolul XX este cel al botanistului şi adeptului taoist Li Ching-Yuen, care şi-a păstrat vigoarea tinerească, potenţa sexuală şi sănătatea perfectă pe tot parcursul unei vieţi lungi şi active.
Li a murit în 1933, la puţin timp după ce s-a căsătorit cu cea de-a 24-a soţie, şi, potrivit analelor istorice din China, el se născuse în 1677, în primii ani ai dinastiei Qing. Aceasta înseamnă că avea 256 de ani când a murit, pentru cei care doresc să numere anii. Li a murit fără să-i cadă părul sau dinţii, iar cei care l-au cunoscut spun că arăta de aproximativ 50 de ani când avea deja peste 200.Li Ching-Yuen a lăsat sfaturi clare pentru cei care doresc să-i urmeze exemplul. El a urmat trei reguli principale în regimul său...

• „Niciodată să nu vă grăbiţi în viaţă. Luaţi totul încet.” Şi-a instruit studenţii să-şi păstreze întotdeauna inima curată, să rămână calmi ca broaştele-ţestoase, să meargă sprinteni ca o pasăre şi să doarmă adânc ca un câine;

• „Evitaţi emoţiile extreme de orice fel, în special pe măsură ce îmbătrâniţi.” Nimic nu secătuieşte energia din trup mai repede şi nu întrerupe armonia funcţională a organelor vitale atât de complet ca izbucnirile bruşte de emoţie;

• „Respectaţi un regim zilnic de gimnastică şi respiraţie.” Durata şi intensitatea regimului nu sunt nici pe departe atât de importante ca regularitatea lui zilnică.

În plus, a formulat trei reguli specifice privind dieta:

• nu mâncaţi prea mult în nopţile calde de vară. Aceasta duce la stagnarea sângelui şi a energiei;

• mâncaţi o cantitate mai mare de alimente hrănitoare în dimineţile reci de iarnă. Aceasta oferă energia suplimentară de care are nevoie corpul pentru a compensa faptul că trebuie să se menţină cald pe vreme rece;

• adoptaţi o dietă în principal vegetariană suplimentată cu ierburi medicinale care prelungesc viaţa.

Ierburile pe care Li le-a recomandat cel mai mult sunt ginseng-ul, I ale cărui proprietăţi au fost deja analizate în detaliu, şi o plantă puţin cunoscută, numită Hydrocotyle asiatica minor (sau Gotu Kola), un membru umil din familia buricului-apei, care creşte în luncile tropicale ale Asiei. 

În acea vreme, majoritatea oamenilor de ştiinţă din Vest în atenţia cărora a intrat cazul lui Li i-au luat în derâdere pretenţiile de longevitate şi au dispreţuit planta simplă pe care o recomanda, dar câţiva oameni de ştiinţă luminaţi l-au crezut pe cuvânt şi au făcut cercetări. Biochimistul francez Jules Lepine a găsit un alcaloid puternic în frunzele şi seminţele aceste plante care are efecte de întinerire asupra nervilor, a celulelor cerebrale şi a sistemului endocrin. Profesorul Menier de la Academie Scientifique de lângă Paris a confirmat descoperirile lui Lepine în studii separate. În India, vestitul guru Nanndo Narian şi-a informat discipolii că această plantă conţine un ingredient vital ce lipseşte din dieta umană obişnuită, un ingredient fără care este greu de controlat decăderea rapidă care duce la moartea prematură. Când a dat această învăţătură, gurul Narian avea deja 107 ani şi o sănătate mai bună decât majoritatea studenţilor lui.

Un bărbat care 1-a cunoscut pe Li Ching-Yuen personal, i-a devenit discipol şi i-a urmat învăţăturile până la sfârşitul vieţii a fost generalul chinez Yang Sen, care s-a mutat în Taiwan în timpul exodului naţionalist de pe continent din 1949. Întrucât Li era de profesie specialist în plante medicinale, Yang a învăţat de la marele maestru multe despre suplimentele care prelungesc viaţa. Pe lângă folosirea ginseng-ului şi a buricului-apei, Li l-a învăţat pe Yang cum să prepare vestitul elixir chinez cunoscut ca „Vinul de Primăvară”. Yang a practicat exerciţii de respiraţie, arte marţiale chinezeşti lente şi tao pentru yin şi yang. Şi-a sărbătorit toate zilele de naştere în Taiwan conducând o căţărare-maraton până pe vârful Jade Mountain de 4 000 de metri, cel mai înalt vârf din Asia de Sud-Est. Din cauza rigorilor acestui drum, de obicei doar tinerii participau, dar pentru Yang Sen a devenit o mândrie să ajungă primul în vârf de fiecare dată. Alţi taoişti din Taiwan atribuie pensionarea lui „timpurie” la vârsta de 98 de ani poluării intense a aerului, apei şi hranei din Taipei, unde Yang a trebuit să trăiască după 1949, din cauza numeroaselor sale îndatoriri oficiale. Dacă ar fi rămas ascuns în munţii înceţoşaţi din vestul Chinei, cu siguranţă ar fi în continuare în viaţă şi ar practica Tao.

Sursa: http://xingshenzhuang.ro/2011/04/22/nemuritorul-lee-ching-yuen/